|
"Cetate veche este
de la Dunare sau Istru, / Cu ziduri tari: intransa nu-i lesne de patruns;
/ Aėgyssus a cladit-o si-i zice tot Aėgyssus" - confirma
Publius Ovidius Naso.
Cea mai veche harta unde
apare Dacia (Tabula Peutingeriana, sec. II-II) plaseaza intre
Noviodunum (Isaccea) si Histria numai orasul Ad Stoma, cam pe locul
fortificatiei amintite; alte marturii nemaifiind, luam de buna metafora
poetului, in general bine informat, adaugand ca la "portile
Deltei" romanii aveau instalata o baza a flotei Dunarii de Jos.
Ca radacinile vietuirii, la
Tulcea, sunt mai adanci, o dovedeste urma asezarii hallstattiene (sec.
XI-VII ī.H.) de pe Dealul Taberei; "coborata" dupa obiceiul
roman mai in apropierea cailor de acces, fortificatia a fost consolidata
in sec. II-III, stapanita de bizantini (sec. VIII-IX), folosita de
genovezi (sec. X-XIII), intrata in componenta formatiunii politice
autohtone prefeudale condusa de Balica, de Dobrotici (de unde, probabil,
Dobrogea) si, incepand cu 1390, de Mircea cel Batran "... cu darul
lui Dumnezeu stapanind si domnind... si de amandoua partile de peste toata
Dunarea pana la marea si cetatii Darstorului stapanitor".
Din 1416 otomanii controleaza Dobrogea, localitatea devine Hora-Tepé (Hora
colinelor, sapte la numar sustin bastinasii gandind la Roma) sau Tulcea a
existat un guvernator Tula-bey), apare la 1595 in relatarile lui Pado
Giorgio, este amintita de Evlia Celebi (1650), Matteo Gondola (1674), La
Mottraye care o vede in 1711 "... un sat asezat pe o inaltime
strajuit de un mic fort cu sapte turnuri"; i s-a mai spus si
orasul morilor - "pe o colina de pe tarm ne apare o priveliste din
cele mai placute: este vorba de o armata de mori, zorind care mai de care
mai repedee, parca grabite sa termine mai ccurand" scria Boucher
de Perthes (Voyage į Constantinopole, Paris, 1853).
Inca din 1848 germanul Ungeweiter semnala "un mic santier de vase
fluviale de 300 de t"; urbanizarea se intrevede insa dupa 1860
cand Tulcea este resedinta de sangeac (provincie) si prinde contururi
definitive in urma Razboiului de independenta (1877-1878).
|
